Da, m-am gandit sa fac un up-grade in ceea ce priveste socializarea.

M-am gandit sa aflu si alta latura a celor cu care "stau de vorba" pe Facebook, unii dintre ei nemaivazandu-i de foarte multa vreme. Fosti colegi din generala, colegi de pe unde am lucrat, etc.

Am vazut poze cu familiile lor, am vazut prin ce colturi ale lumii i-a purtat pasii destinului. Dar sunt curioasa sa vad si ce se ascunde in spatele pozelor. Practic, blogg-ul este ca un jurnal, asa cum aveam in perioada adolescentei (eu am avut) in care scriam ce aveam pe suflet de parca incredintam secretul unui prieten de nadejde, ferm convinsi ca acesta nu va spune la nimeni, niciodata. El nu spunea nimic saracul dar cand intrau antenutele mamei in functiune, nimic nu scapa :)

Asa ca, m-am apucat de scris, inspirata fiind de o prietena care si-a facut de curand blogg.

Sincer, eu aveam blogul acesta facut din 2007 dar cum nu mi s-a parut interesant tocmai pentru ca nu mi s-a parut o metoda buna de a "socializa" am lasat-o balta. Dar "here I go again, ready for another try!"

Spune-mi ce muzica asculti, ca sa-ti spun cine esti!

Este unul din criteriile dupa care poti categorisi oamenii...cel putin din punctul meu de vedere si bineinteles depine de circumstante, daca ai vreodata posibilitatea sa afli preferintele muzicale.


Dar cum parerea mea este doar a mea, mai bine va las sa "ma categorisiti" pentru ca v-am pus spre ascultare una din melodiile mele preferate!

http://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ&ob=av2em

Despre lucruri simple...

Nu, nu o sa va povestesc ce a scris Mihaela Radulescu in cartea cu acelasi nume, doar o sa incerc sa va impartasesc din sentimentul meu de vinovatie si neputinta pe care l-am trait zilele trecute.
Ma uitam zilele trecute la stiri si am vazut un reportaj care m-a lasat fara cuvinte. Stiam ca astfel de lucruri exista, stiam ca sunt oameni in situatia asta dar tot m-a cutremurat. In Mali este un lac din care oamenii au voie sa pescuiasca o data pe an. Si ii arata pe bietii oameni cum stateau de jur-imprejurul lacului asteptand sa se dea, tineti-va bine: STARTUL. Da, ati auzit bine, startul, asa s-au exprimat stiristii . Si nu imi imaginez ce cautau cu camerele acolo. Ce sa filmezi? Saracie, foamete, tristete?
De ce ne mai indignam atat cand vedem lupte cu cocosi, de exemplu? Ce s-a intamplat acolo este asemanator, in sensul ca se da startul doar ca sunt oameni.
A, sigur, pentru o stire gen "uau" ar fi in stare de orice.
Cum sa stai acolo, sa vezi oamenii aia batandu-se pentru un peste si tu sa stai pe margine sa comentezi, sa filmezi si apoi sa te intorci in masinuta ta unde e cald, sa te schimbi de haine, ca poate te-a stropit vreun "neispravit" in timp ce se balacea in noroiul pana la gat sa-si castige hrana pentru cine stie cat timp de atunci in colo... si sa scoti panerul cu bunatati pe care ti l-ai luat de acasa, ca doar stiai ca nu te duci in Londra sa filmezi "London bridge" si incepi sa mananci linistit in timp ce derulezi filmul, sa-ti admiri capodopera. De ce ne-om fi numind cu totii oameni? Cateodata nu vi se pare nedrept ca toti idiotii si toti tampitii fac parte din aceasta specie? Auzi: Homo Sapiens:))))))
Pe voi nu va bufneste rasul?

http://www.youtube.com/watch?v=u9JADwj0OHg

Acasa...

Pornind de la expresia "home sweet home" va intreb: unde este "acasa"?

Eu, de exemplu, m-am mutat de ceva vreme (ani) din orasul natal dar nu ma pot obisnui ca acum am alt loc pe care trebuie sa il consider "acasa". Chiar si prietenii din orasul natal, cand vorbesc la telefon cu ei, ma intreaba : "Cand vii acasa?". Nu ma deranjeaza dar nici nu pot trece la etapa urmatoare.

Cred ca voi zice mereu "acasa " casei parintesti. Dar semnul cel mare de intrebare a fost atunci cand i-am spus sotului intr-o zi ca ma intreaba prietenii cand mergem "acasa" (in orasul natal) si el mi-a spus foarte natural, cu un zambet strengaresc care m-a pus pe ganduri (in sensul bun al cuvantului) : suntem ACASA!!!

Ca o concluzie, ca un cuvant de incheiere, cred ca "ACASA" este in locurile in care te simti bine, locurile incarcate de amintiri, locurile care iti fac inima sa bata, locurile care iti fac ochii sa lacrimeze, locurile in care esti asteptat cu drag si nerabdare de cineva.